Creditele ipotecare cu dobânda fixă, un produs pe cale de dispariţie

Aproape toate băncile practică o dobândă variabilă, după primii doi ani de la acordarea împrumutului.
Deşi oferta de credite ipotecare este bogată, împrumuturile cu dobândă fixă sunt aproape inexistente. Pentru clienţi, o dobândă fixă ar asigura nu doar un confort psihic, ci şi garanţia că rata la credit va rămâne aceeaşi pe toată perioada de rambursare. Pe de altă parte, analiştii susţin că o dobândă fixă ar fi în dezavantajul clientului.
Principalul argument invocat în susţinerea dobânzii variabile este reprezentat de posibilitatea ca dobânzile, racordate la evoluţiile de pe pieţele financiare să scadă, chiar dacă acest lucru, cel puţin până în momentul de faţă, nu s-a resimţit pe piaţa românească.
În plus, este logic ca băncile, în calitatea lor de creditori, să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura împotriva posibilelor riscuri. Iar cea mai simplă metodă care stă la îndemâna instituţiilor de credit este perceperea unei dobânzi variabile. Totuşi, deşi o asemenea practică este în multe privinţe îndreptăţită, clienţii băncilor văd situaţia cu alţi ochi.

Strategie pentru creditele în valute exotice

După scurgerea perioadei în care plătesc o dobândă fixă, cuprinsă, de regulă, între 6 luni şi doi ani, românii îşi văd ratele la credit umflate de evoluţiile indicilor LIBOR sau EURIBOR. De exemplu, în cazul unui credit ipotecar în valoare de 22.500 dolari, contractat în urmă cu patru ani, rata lunară a ajuns de la 179 de dolari la 190 de dolari.
Acesta este un caz fericit, întrucât suma împrumutată a fost una rezonabilă, în raport cu nivelul pieţei imobiliare din acel moment. Dacă ţinem cont însă că, în prezent, un credit ipotecar "rezonabil" depăşeşte 90.000 de euro, diferenţa între ratele din primii ani de creditare, cu dobândă fixă şi cele calculate la o dobândă variabilă, poate depăşi cu mult 100 de euro.
Astfel, creditul cu dobân­dă fixă s-a dovedit a fi, cel puţin în ultimii ani pe piaţa românească, o strategie a băncilor de a promova în special creditele ipotecare în monede exotice: franci elveţieni, yeni japonezi sau forinţi. Potrivit ultimelor raportări ale BNR, creditele pentru locuinţe acordate populaţiei în euro au cumulat 10 miliarde lei, mult peste valoarea de 1,4 miliarde lei, la cât se ridicau cele în lei. În plus, creditele în alte valute (în principal exotice) au câştigat repede teren, ajungând la un total de aproape 1,7 miliarde lei.

Ce ar putea declanşa un declin de proporţii

O criză de proporţii este foarte greu de anticipat. Un scenariu pesimist ar putea reprezenta fitilul care să genereze o reacţie de domino: odată cu înrăutăţirea condiţiilor macroeconomice şi falimente în lanţ, numărul celor disponibilizaţi ar creşte substanţial. Şi este prea puţin probabil ca ajutorul de şomaj să acopere o rată de câteva sute de euro. Băncile ar fi obligate să scoată la vânzare un număr mare de case ipotecate şi astfel preţurile pe piaţa ipotecară s-ar putea prăbuşi. Deşi poate părea puţin probabil, instalarea unei astfel de crize depinde de evoluţia macroeconomică de ansamblu. Un al doilea scenariu pleacă de la o situaţie mai plauzibilă: după scurgerea perioadei cu dobândă fixă, românii şi-ar putea vedea ratele majorate consistent, mult peste ritmul de creştere a câştigurilor salariale. Ar fi aproximativ ceea ce s-a întâmplat şi în Statele Unite. Adevarul